REAL ESCAPE ROOM

Vă mai aduceți aminte de jocurile copilăriei și bucuria aia maximă pe care o simțeam când nu aveam nicio grijă și ne jucam în voie de la Asasin și Mima la Leapșa sau Baba-Oarba? Ori când alergam de nebuni și ne ascundeam care încotro strigând „Urma scapă turma”? Ei bine, nu știu alții cum sunt, dar eu când mă gândesc la copilărie, îmi dau seama că nu am depășit vârsta aia. Deh, nu degeaba se spune că primii 40 de ani de copilărie sunt mai grei 🙂

VIAȚA BATE FILMUL

Așa se face că atunci când Carmina m-a invitat la joacă și mi-a dat ca indiciu doar “parola” ‪#‎RealEscapeRoomRo, am spus DA fără să clipesc sau să mă gândesc în ce mă bag. Cum altfel când în ciuda vârstei mele din buletin (o iluzie, aș zice) am rămas tot un copil entuziasmat și cu poftă de joacă (bine, un copil care merge la serviciu, se învârte printre oameni mari și plătește și facturi).

Auzisem din zbor despre Escape Room, dar  nu căzusem (încă) pradă curiozității să aflu despre ce e vorba. Când am ajuns însă la locul de joacă, am devenit o victimă sigură din prima clipă. O victimă a poftei de aventură și a nerăbdării a de a intra într-o cameră plină de suspans, mistere și adrenalină.

Înarmată cu simțul meu de aventură, curiozitatea de ziarist și chef de joacă, am intrat în AUTOPSY ROOM (cea mai grea cameră de la noi) cu tot ce îmi aminteam din cărțile de Agatha Cristie pe care le-am citit în copilărie și cu ce am văzut prin filmele cu Sherlock Holmes ori CSI. Recunosc faptul că nu prea m-au ajutat filmele și cărțile, mai ales atunci când nu am știut de unde să încep dezlegarea misterului. Ca să nu mai spun de ultimele minute petrecute acolo când chiar simți că se strânge camera și inima îți bate de parcă ai fi cu adevărat într-un film de acțiune.

Nu vă pot spune ce am făcut acolo, cum trebuie să pui cap la cap toate informațiile și indiciile pe care le găsești ca să mergi mai departe și să treci de la o etapă la alta în lupta pentru evadare în cele 60 de minute pe care le ai la dispozișie. Însă vă pot spune că, deși echipa noastră nu a reșit să evadeze de acolo în timpul regulamentar, eu nu am mai ieșit cum am intrat. Adică m-am ales cu o dependență de acest joc și cu o curiozitate și mai mare pentru celelalte 3 camere, cu atât mai mult cu cât, la ieșire, toți cei care ne-am jucat în seara aia la Escape Room (vreo 20 de bloggeri), nu am avut voie să povestim ce am făcut, am trăit, am pățit, am găsit sau am văzut în camerele în care am fost.

Ăsta e un alt sentiment incitant pe care l-am trăit la ieșirea din Autopsy Room: să vrei să povestești tutror cum a fost, să le spui ce experiență mișto, să vrei să împărtășești, dar și să afli de la ceilalți prin ce au trecut ei acolo în caremele vecine și să nu poți. Dar lasă că mă întorc eu la locul faptei!

MISTER, SUSPANS, AVENTURĂ

Inspirat de jocul japonez on-line “Takagism”, Real Escape Room a ajuns și la noi sub forma unei provocări pentru toți cei care își doresc o oră departe de lumea dezlănțuită și se visează personaje în propriul film de groază, de aventură, de mister.

Principiul e același peste tot: jucătorii trebuie să lucreze în echipă pentru a rezolva un “caz” și a evada dintr-o cameră în care sunt încuiați. Și totul în doar 60 de minute (în alte țări și alte camere, timpul e de 45 de minute). Însă vă garantez, sunt minute în care bucuria jocului atinge cote maxime și trăirile sunt foarte intense.

Cu alte cuvinte, Real Escape Room este mai mult decât un concept sau un trend, este mai mult decât un moft sau o joacă. Este chiar mai mult decât o transpunere în viața reală a jocului online. Este o modalitate originală de a-ți petrece timpul liber și un loc al emoțiilor și ambițiilor, al bucuriilor și experiențelor noi, pentru copii de la 12 ani în sus.

Eu, cel puțin, am simțit experiența de la Escape Room ca pe o provocare și o porție binevenită de suspans constructiv, dar și ca pe o alternativă de a petrece timpul cu prietenii într-un mod incitant și original. Căci, la urma urmei, într-o lume nebună, nebună nebună în care trăim, ce poate fi mai adevărat și deconectant decât  o oră în care, uiți de facebook, whats up sau grijile legate de muncă și alte probleme de oameni mari și intri pentru o oră într-o camera a misterelor în care ai nevoie doar de entuziasm, simț de aventură și spirit de echipă pentru a-ți testa intuiția, logica, inteligența, abilitățile și spiritul de observație ca să rezolvi ghicitorile, să găsești indicii, să rezolvi cazul și să evadezi.

UN NOU OBIECTIV TURISTIC ÎN VACANȚĂ

Și după asta, uite așa, după dependența de jocul ăsta, te lovește și revelația! Când nu te aștepți. Sai mai bine spus, când te gândești, asemeni unui copil care se teme că va rămâne fără jucărie, “ce mă fac eu după ce epuizez toate misterele din Escape Room?”

Ei bine, făcând un mic research despre acest joc la nivel international și descoperind câte camere și pe unde le găsesc, mi-a venit ideea ca atunci când voi fi în vacanță prin locurile cu pricina, să mă aventurez și în camerele altora. Păi nu? De ce să nu adaugi la lista de muzee, cafenele, plimbări prin oraș și alte obiective turistice și această formă de divertisment?

Mai ales că, spre exemplu, în Australia găsești și “Safari Jungle – Journey To The Secret Treasure Hunt” sau “Gallery – The Insidious Art Thief”, în Manchester, în afară de camerele de la noi, mai e și ”Mummy Returns”, ca să nu mai spun de Asia, unde sunt o mulțime: “Space Voyager: Mission To The Moon”, “Wonderland – A Magical Adventure”, “Crime Scene: The Homicide Unit”, “The Abandoned Factory”, “Taken – The Perfect Abduction”, “Surgery Room – The Secret of Dr.Malcolm” sau “The Vampire Chronicles”.

Abia aștep următoarea provocare! Cine mai vine cu mine? AICI faci booking-ul și AICI e locul de joaca!