Exploring Belgium, 3 | Ghent

La prima vedere este o combinaţie reuşită între vechi şi nou. Însă e mai mult decât atât. Este locul ideal pentru a opri timpul în loc și pentru a pendula preț de câteva zile între magazinele cu outfit-uri “la zi” și castelul din Centrul Vechi prin fața căruia nu trec trăsuri trase de cai, ci un tramvai modern, sau între cafenele boeme de pe malul canalului și barurile cu iz de bere brună ascunse pe la colțuri de străzi în care te aștepți să dai nas în nas cu cavaleri medievali. Un loc în care două peisaje din filme diferite se împletesc într-o peliculă de vacanță care te face să îți dorești să o revezi iar și iar, de fiecare dată cu alți ochi, cu altă stare de spirit, cu altă concluzie la final. (Mai multe fotografii din Ghent găsești AICI!)

 

STUCK IN A MOMENT

 

 

Deși nu știu când au trecut cele două luni de când am rătăcit prin Ghent, când mă gândesc la zilele petrecute în singurul oraș belgian care are o inimă (cel puțin așa se laudă localnicii) mă simt de parcă s-a întâmplat week-endul trecut. Atât de bine mi-a rămas în minte.

Nu aș ști să spun ce mi-a plăcut cel mai mult în Ghent – farmecul străzilor sau plimbările de vară de-a lungul canalului din centru, fără țintă și fără griji, priveliștile în culori atât de vii sau vizita pe care am făcut-o la castel, muțită de atmosfera solemnă din unele încăperi.

Ori poate doza aia de Zen care părea să plutească în jur, cu toți oamenii, de la turiști la localnici, care se bucurau de fiecare clipă într-un slow motion molipsitor de parcă timpul se oprise în loc… într-un week-end etern.

 

 

LOST IN TRANSLATION

 

Chiar dacă e mai mare, mai cosmopolit și nu e chiar așa de poveste cum e Bruges (aflat la doar vreo 60 de kilometri în condițiile în care o călătorie cu trenul prin Belgia e chiar relaxantă) și chiar dacă nu se bucură de aceeași reclamă și popularitate, Ghent are un farmec aparte. Și nu doar datorită obiectivelor turistice medievale sau a sentimentului de căldură pe care l-am simțit cât am stat acolo.

Oamenii din Ghent (“Gentenaars”) par să aibă propria lor limbă, iar leit motivul e “Take it easy!” (Ia-o ușurel!). Sunt relaxați și dacă în Antwerp poți câștiga o ceartă sau o dispută doar ridicând tonul, în Ghent ești pur și simplu ignorat din punctul ăsta de vedere Mai ales de către ospătari sau bramani care nu se dau în vânt după turiștii gălăgioși, iar o vorbă din popor spune “nie neute” (“don’t complain!”). La urma urmei, nici nu prea ai de ce să te plângi în Ghent (bine, dacă ești cârcotaș, găsești tu un motiv).

 

 

Personal, trebuie să recunosc că prima mea impresie, după ce am pierdut destul de mult timp în căutarea unui tramvai care să mă ducă în centru și am dat peste un vatman neprietenos, a fost ceva de genul “Nu-mi place orașul ăsta și nu o să mă simt bine aici”.

Însă odată ce m-am îndepărat de gară și m-am aventurat în oraș, am simțiti de ce Ghent este o destinașie perfecta pentru câteva zile de vacanță în care poți da Ctrl+Alt+Delete din lumea asta nebună, nebună, nebună, în ciuda faptului că orașul este plin de viață.

 

 

 

 

A FOST ODATĂ CA NICIODATĂ…

 

 

Inițial, când am programat expediția belgiană (și pentru că, așa cum spuneam în INTRO, am evitat spoilerele), am oscilat puțin dacă să pun pe listă și Ghent. Acum nu regret nicio clipă. Pentru că în Ghent am simțiti mai mult decât în ANTWERP sau BRUGES că Belgia înseamnă mai mult de ce citești în ghiduri sau vezi în poze. Și chiar dacă lumea modernă și civilizația te “lovește” cam din orice colț ai întoarce privirea, cea mai mare parte a orașului păstrează încă farmecul de pe vremea cavalerilor, vikingilor sau domnițelor medievale, iar bisericile, obiectivele turistice, majoritatea clădirilor sau străzilor, catedralele sau cârciumile spun fiecare în parte poveștile nescrise ale orașului.

 

 

Povestea începe cam așa: în Evul Mediu, Ghent era unul dintre cele mai bogate și mai influente cetăți din Europa, la un moment dat fiind chiar al doilea cel mai important oraș după Paris. Autoritățile au decis să restaureze clădirile mediave, iar interzicerea traficului prin centrul istoric a transformat orașul într-un magnet pentru turiști. Iar drumul de la monumentele medievale asaltate de turiști la liniștea străduțelor pe care te poți pierde singur, doar tu cu gândurile tale, nu e lung în Ghent. Mai mult, o astfel de plimbare te rupe de realitate și te poți teleporta ușor în lumea celor care locuiau cândva în Cetatea Gravensteen.

 

 

 

 

Asta și pentru că, deși se află chiar în inima orașului, se spune că acest castel ar fi unul din puținele locuri din Belgia în care încă se mai păstrează cu sfințenie obiectele și atmosfera specifică traiului din zonă din perioada Evului Mediu. Aici (dacă lași deoparte telefoanele mobile, selfie-urile și ceasurile electronice) te poți rupe de tot ce înseamnă ziua de azi. Iar cel mai puternic simți senzația asta în Camera Torturii (dacă ai sânge rece să o vizitezi, căci nu e chiar “prietenoasă”).

 

 

 

Reflectat pe jumătate în apele râului Leie și “metamorfozat” pe celălalt zid în stație de tramvai, Castelul Conților (în traducere) este darnic în rămășițe de pe vremea în care servea ca refugiu în vreme de război sau drept închisoare, iar mai apoi, în secolul 19, drept fabrică de bumbac. Iar dacă asculți, citești sau privești istoria nescrisă a zidurilor groase de 2 metri, nu e greu să te întorci pe vremea vikingilor (imaginar, evident) și să te bucuri de faptul că cetatea nu a fost pusă la pământ, așa cum au intenționat la un moment dat autoritățile belgiene.

Mai mult, deși nu e foarte înalt, din turnul castelului te poți bucura de o priveliște superbă, mare parte din oraș fiind subiect numai bun de fotografii.

Iar dacă te-a luat cu frisoane de la zidurile vechi și reci ale cetății și vrei pereți mai veseli și mai colorați, poți da o fugă pe “Graffiti Street”. Desenele de pe această alee sunt mereu proaspete, vii și cu tot felul de mesaje (mai mult sau mai ascunse).

 

 

DE TOATE PENTRU TOȚI

Ca orice oraș mediavel care se respectă (și cu o istorie mai generoasă ca alte orașe din Belgia), în Ghent ai și muzee și biserici de vizitat la discreție (ca să nu mai spun de cârciumi cu sute de tipuri de bere ). Și cum mai toate sunt la îndemână în toate ghidurile de călătorie, nu o să le mai pomenesc și eu pe toate, ci doar pe cele care m-au cucerit pe mine…

 

Una din bijuteriile orașului Ghent e Sint Baafs Cathedral, un monument în stilul architectural gotic, dar cu un interior baroc-rococo de-a dreptul grandios. Atracția acestei catedrale o reprezintă una din cele mai celebre picturi, “Adoration of the Lamb” (Mielul Mistic al Domnului), realizată de Jan și Hubert van Eyck. Povestea picturii e pe măsura valorii ei: tabloul este format din 12 panouri (4 în centru și câte 4 pe fiecare din laturile lucrării,  panoul central fiind urcat pe un altar), iar în 1934 au fost furate 2 panouri.

 

Nici până în ziua de azi nu s-a elucidat misterul, în ciuda zecilor de scrisori de răscumpărare primite la vremea aceea pentru milioane de franci belgieni sau a zvonurilor apărute de-a lungul vremii în ceea ce privește locul în care s-ar afla panourile (de la ascunzători ale nemților în timpul celui de-al Doilea Război Mondial la mormântul Regelui Albert I sau chiar șemineul Papei de la Vatican).

 

 

 

Și ce ar fi Ghent fără Belfort? Turnul cu clopotniță din Ghent are o înălțime de 91 m până în vârful turlei unde te așteaptă un balaur aurit. Construit inițial ca turn de veghe și ceas, Belfort are 54 de clopote, care azi sunt folosite pentru diverse concerte, și, spre deosebire de alte turnuri de genul ăsta din celelalte orașe belgiene, are și un lift cu care poți urca până sus.

Ca și în Bruges, găsești și în Ghent Beguinage, trei la număr, unde sute de femei își găseau pacea pe la 1300, dar poți găsi liniște și la Grădina Botanică, loc preferat în general de studenți, la Muzeul Artelor, unde te așteaptă artiști expresioniști belgieni, ori în solemnitatea Bisericii Sint Jacobs.

Ar fi de văzut și Vooruit, despre care se spune că este cea mai frumoasă clădire din Ghent, clădirea preferată a tuturor. Construită în 1913 drept palat socialist pentru oamenii obișnuiți (pe asta nu am înțeles-o), azi clădirea le e destinată celor care vor să meargă la o piesă de teatru, la restaurant sau într-un bar să frunzărească ziarul la o bere ori pur și simplu pentru un chef / concert în clubul de noapte (iar localnicii spun că dacă nu ai fost măcar o dată la Vooruit poți spune că nu ai fost în Ghent). Eu n-am bifat-o, deci tre’ să mă întorc :).

 

BERE PE… DESCĂLȚATE

 

Și motive să mă întorc ar mai fi. Nu doar pentru scoici sau pentru tocana de vită în bere neagră (o specialitate din Ghent), nu doar ca să mă dau și eu cu placa pe canal în centrul orașului cum am văzut eu că se practică sub privirile oamenilor tolăniți la soare la bustul gol, dar și ca să aprofundez mai bine istoria și cultura belgiană.

 

Pentru că în BELGIA, berea e mai mult decât o băutură cu spumă. E o cultură 🙂 Iar asta am simțit în Ghent mai mult decât în ANTWERP sau BRUGES. Poate și pentru că mai căpătasem între timp ceva experiență după ce am degustat câte beri fără gluten am găsit.

 

 

 

Chiar dacă nu am vizitat fabrica de bere din Ghent, m-am pus la curent cu istoria locală, cu legenda berii (sau mai bine spus a paharului) Kwak, iar în ultima seară m-am îndrăgostit de berea locală, Gruut (varianta Amber).

 

Nu știu dacă să dau vina pe faptul că era ultima noapte în Ghent și vacanța mea se apropia de sfârșit sau să fi fost din cauza (sau datorită) barului în care ne-am oprit în drum spre hostel și ne-am zis “Hai, mă, că după cele 3 beri de azi, câte una la fiecare masă, mai merge una și în loc de ‘Noapte bună’ dacă tot nu ne doare capul”. Iar barul De Trollenkelder te cucerește cu priveliștea din geam, unde o gașcă de pitici (care mai de care mai urâți sau mai strâmbi) îți zâmbesc știrb în timp ce tu îți savurezi berea pe trotuar.

 

 

 

 

 

 

Și fie că ieși la băut prin centru pe la Waterhuis aan de Bierkant (numită de localnici “Casa Berilor”), la De Alchemist, vis-à-vis de Castelul Conților, sau pur și simplu te plimbi cu băutura în mână pe străzi, dacă ridici privirea din spuma berii și caști gura pe sus, ai să vezi că în Ghent atârnă de firele de curent electric perechi pe tenisi sau pantofi spânzurați.

 

 

Asta are legătură tot cu o bere, Kwak. Mai bine zis, cu paharul unic al berii, care are un preț și o poveste aparte. Dacă la început (la sfârșitul anilor 1700 adică), potrivit legendei, paharul a fost conceput de producătorul de bere Pauwel Kwak pentru birjarii care trebuiau să își aștepte clienții afară și nu puteau servi o bere în bar, cu timpul povestea s-a schimbat.

 

 

Din cauza faptului că paharul, conceput sub forma unei eprubete de 25 cm, cu un fund în forma unui bulb, atașat de un suport de lemn, este foarte scump, barmanii au pus un preț special pentru cei care comandă această bere: clienții trebuie să se descalțe și pantofii lor sunt agățați de tavanul barului (sau de cablurile orașului), ca un fel de garanție să nu fugă până când nu înapoiază paharul întreg (sau îl plătesc dacă l-au spart). 🙂

 

 

 

NO PHOTOSHOP!

 

 

Oricum ai alege să te bucuri de GHENT, rătăcind prin târgul de vechituri sau salivând la expoziția de carne, bifând bar după bar sau îmbuibându-te cu Cuberdons (dulciuri cu un miez de zmeură moale, numite și “neuzekes”, adică năsucuri) ori rătăcind de gură cască prin cartierele liniștite aflate la nici jumătate de oră de plimbare de Centrul Vechi, în Ghent ai mereu sentimentul că tu controlezi timpul.

 

 

 

 

 

Fie că te așezi la o cafenea sau un restaurant amplasat în cladirile vechi, fie că ție iei prânzul pe malul canalului, pe iarbă sau direct pe piatra cubică, fie că te amesteci printre tinerii relaxați care își beau berea pe trotuar sau pe o bancă în vreme ce la câțiva metri mai încolo, la terasele cochete, gentlemen-ii veniți în vacanță își scot consoartele la o porție de scoici și un pahar de vin scump…

 

 

 

Și mereu ai ce fotografia în Ghent, la fiecare pas făcut sau sticlă de bere băută, la fiecare grup de tineri pe bicicletă sau oameni care îți zâmbesc și intră ușor în vorbă cu tine gata să îți arate cele mai fiebinți sau mai interesante locuri din oraș, mereu ai un subiect, o poveste, un personaj, un peisaj, un rest de istorie care merită să fie imortalizat fără să aibă mai apoi nevoie de photoshop (cel puțin eu nu am avut nevoie de editare pentru fotografiile pe care le-am făcut în cele 3 zile petrecute în Ghent la plimbare, “de mână” cu Nikon DF ).

 

 

 

 

Încă o dovadă, la finalul celui de-al treilea oraș belgian pe care l-am “atins” că țara asta e mai mult decât un loc multicultural recunoscut pentru specialităţile de bere sau cea mai bună ciocolată, delicioasele “waffles” sau irezistibilii “frituur”. De la detaliile gotice la farmecul medieval, de la cetăți vechi la artă modernă, Belgia (iar Ghent nu face excepție) îți oferă o portiță de ieșire dintr-un prezent dezlănțuit spre istoria celor trei civilizații, în funcție de cele trei limbi oficiale (flamanda, franceza și germana) și un bilet pentru o călătorie în timp.

 

PS: AICI găsești mai multe fotografii din Ghent (făcute cu camera camera Nikon DF și obiectivele Nikkor 50mm f/1.8 + Nikon 28mm f/2.8)! Powered by  Nikonisti!