10 zile, 9 nopți, 4 orașe, 2 obiective foto, un Nikon DF, câteva peripeții, multă ciocolată și multe beri, o vacanță neprețuită. Astea sunt tag-urile pentru o expediție belgiană în plină vară, la adăpost de canicula și lumea dezlănțuită din București.
Înapoi în timp cu Nikon DF
Less is more. Pe principiul ăsta am ales din prima camera foto pentru expediția mea belgiană. Nu că Nikon DF ar fi mai ”puțin” decât un alt DSLR. Ci pentru, dincolo de dorința mea de “travel light”, am simțit / gândit / visat turul meu Charleroi-Antwerp-Bruges-Ghent-Bruxelles ca pe o escapadă în căutarea timpului pierdut, al muzei mele aiurite și al eului meu când rătăcit, când blocat într-un moment.
Și cum DF-ul e una din camerele mele foto de suflet, de care m-am îndrăgostit iremediabil în scurta mea aventură din martie la Atena, și știam că nu vreau la mine preset-uri, mofturi, fițe, funcții și filtre care mai de care, nu am stat pe gânduri când mi-am ales partenerul foto de joacă pentru expediția mea belgiană.
(Un review amplu la Nikon DF și o galerie foto găsești AICI).
Știam că oiectivul din kit, Nikkor 50mm F / 1.8 G, este ideal pentru fotografia de stradă (mai ales pentru imaginile alb-negru, preferatele mele, deși Belgia e prea frumoasă și prea colorată ca să te întorci într-un timp monochrome). Fiind un obiectiv ușor, luminos (de efect, dacă ne gânduim și la aspect său retro), 50-ul mi-a oferit detalii frumoase, culori deosebite și imagini clare, în periplul meu belgian.
Un pic mai mult timp mi-a luat să aleg al doilea obiectiv (de obicei, în vacanțe, îmi place să fiu cât mai ușoară și să mă simt liberă ca pasărea cerului când rărăcesc pe străzi, nu să plec la drum cu rucsacul meu foto care de obicei are vreo 13 kilograme). În cele din urmă am mers pe principiul “old school”. Și am ales un Nikkor 28mm f / 2.8 (introdus pe piață în 1994), tot cu un aspect vintage care s-a asortat de minune cu camera și cu o sticlă de o calitate superioră. Pe sufletul meu, aș spune 🙂
Un obiectiv wide care nu m-a dezamăgit, ci mi-a oferit o flexibilitate confortabilă datorită luminozității mari, a distanței focale și a greutății destul de mici. Exact ce cauți în vacanță, fie că e vorba de portrete, peisaje, fotografie de stradă, expuneri lungi etc.
În ceea ce privește camera foto, ceea ce am experimentat în plus față de data trecută când am avut DF-ul în mână a fost temperatura de culoare. Așa se explică de ce fiecare serie de fotografii din expediția belgiană diferă în ceea ce privește tonurile, iar Antwerp pare mai rece, Bruges mai clad sau Ghent mai umbrit.
Cum spuneam și prima oară când am plecat la drum cu Nikon DF, aceasta este o camera pentru fotografii care se vor artiști, care se simt bine cu camera foto în mână și au răbdarea de a încetini puțin ritmul și de a se bucura de sentimentul de a crea o imagine. Pentru că Nikon DF este pentru nostalgici și boemi, care își caută muza pe străzi, în portrete sau peisaje de poveste.
Be(er) yourself!
Se spune despre Belgia că este una dintre cele mai plictisitoare ţări din lume. Nu știu de unde până unde, căci eu în 10 zile și 9 nopți nu am simțit asta nici măcar în momentele în care treceam a nu știu câta oară pe străduțele din Antwerp (pe care le învățasem mai bine decât pe cele din orașul natal), nici atunci când mă pierdeam cu zâmbetul pe buze pe podurile și canalele din Bruges, nici în amiezile în care stăteam cu berea în mână pe malul canalului în Ghent sau în seara în care m-am amestecat cu toți tinerii gălăgioși și veseli adunați pe treptele Bursei din Bruxelles.
O fi plictisitoare Belgia pentru cei care nu se dau în vânt după arhitectura deosebită și exemplar conservată, ori pentru cei care cred că ciocolata nu are gust și berea e prea rece. O fi plictisitoare pentru cei care preferă metropolele agitate în care mijlocul de transport preferat nu e bicicleta sau nu ar da niciodată plaja fierbinte pe o temperatură medie de 25 de grade din timpul verii, când ploile, se spune, ar fi mai dese și mai enervante decât în Anglia.
După o excursie cu trenul prin 4 din orașele ei, Belgia m-a convins că e mai mult decât țara multiculturală recunoscută pentru cele aproximativ 500 de specialităţi de bere (și cum să te plictisești, sincer, când ai atâtea baruri pline de povești și atâtea beri de gustat?). Și e mai mult decât locul în care mi-am răsfățat papilele gustative cu cea mai bună cioclată (fără zahăr).
De la orașele medievale cu catedrale gotice, și de la castele vechi la muzee, arta și istoria se împletesc de minune în mirosul de ciocolată și “waffles”, “frituur” și bere, și îți oferă o portiță spre trei civilizații, în funcție de cele trei limbi oficiale (neerlandeza, cunoscută mai bine ca flamandă, franceză și germană) și un bilet pentru o călătorie în timp.
Antwerp – Time is diamants
Despre Antwerp se spune că este Orașul Diamantelor. Însă primul lucru care îmi va rămâne mie în minte în ceea ce privește orașul ăsta e faptul că a fost locul în care am văzut cei mai mulți evrei pe metru pătrat. Adică mă așteptam să fiu înconjurată de ei, ca să zic așa, în condițiile în care hotelul nostru era în cartierul evreiesc, însă nu știam că în Antwerp este cea mai mare comunitate evreiască din Belgia. Poate de aceea timpul petrecut in Antwerp îți lasă impresia că este mai prețios, mai strălucitor, mai altfel șlefuit.
Bruges – În căutarea timpului pierdut 
“Take me there! Take me to Bruges!” Nu știu de unde până unde, dar asta auzeam eu obsesiv în minte cu mult înainte să plec în expediția mea belgiană. Iar când am ajuns, în sfârșit, acolo mi-am spus că ăsta ar putea fi titlul unui cântec, al unui film sau al unei cărți despre acel loc. Pentru că Bruges-ul, deși este mic, este un oraș cu zeci de stări, sute de beri și mii de instantanee foto. Toate unice în felul lor. Un oraș poveste în care nu ai nevoie de un ghid cu “ce să facem aici”.
Ghent – Stuck in a moment
La prima vedere este o combinaţie reuşită între vechi şi nou. Însă e mai mult decât atât. Este locul ideal pentru a opri timpul în loc și pentru a pendula între magazinele de fițe și castelul din Centrul Vechi prin fața căruia nu trec trăsurile cu cai, ci un tramvai modern, sau între cafenele boeme de pe malul canalului și barurile cu iz de bere brună în care te aștepți să dai nas în nas cu cavaleri medievali. Un loc în care două peisaje din filme diferite se împletesc într-o peliculă captivantă care te face să îți dorești să o revezi iar și iar, de fiecare dată cu alți ochi, altă stare de spirit, altă concluzie la final.
Bruxelles – Stop the clocks 
Cui îi mai pasă de siluetă când ajunge în Bruxelles? Păi nu e vacanța cea mai bună scuză să te rătăcești prin magazinele de ciocolată și să încerci din delicatesle care mai de care mai aromate? Cu atât mai mult atunci când ai la dispoziție doar o zi și o noapte să te convingi că această casă a Uniunii Europene că nu este nici pe departe cel mai plictisitor oraș după cum se vorbește prin târg. De altfel, eu nici nu am avut nevoie de prea mult timp ca Bruxelles-ul să îmi pice cu tronc, chiar înainte să ajung în zona de…Delirium. Prietenii știu de ce 🙂 Veți afla și voi în curând!
Powered by Nikonisti
Sorry, the comment form is closed at this time.