Beth Hart îți lasă impresia că îți cântă ție, că îți știe viața, coșmarurile și dorințele, nopțile de durere și zilele de iubire, of-ul și fericirea pe care ai vrea (sau nu) să le strigi lumii întregi. :)
Cu toții avem măcar o dată în viață parte de un moment de ală în care ne lovește revelația, în care ne blocăm o clipă ca să ne deblocăm de tot, în care conștientizăm ceva ce era în noi, dar eram prea ocupați să vedem sau ne făceam că nu știm. Mie mi se întâmplă când mă aștept mai puțin să simt un click în cap și, după un tropot de gânduri, o revelație să facă liniște și să mă trezesc din ceea ce credeam că e realitate într-un vis care aș vrea să nu se mai termine. Ziua în care am renunțat la regrete și promisiuni, la prejudecăți și complexe, la așteptări și dezamăgiri. Eram în autobuz și era 1 iulie. Știam data doar pentru că mi-a spus mama la telefon ce zi e, nu pentru că era ziua concertului Judas Priest care avea să înceapă în vreo 3 ore. M-am ridicat ușor de pe scaun, cât am putut eu de ușor, ca să nu amețesc cum mi se întâmplă mai mereu în ultima vreme, deși eram nerăbdătoare să cobor și să ajung la locul faptei. Adică la concert. În clipa aia am simțit că pierd contactul cu realitatea, că mă […]
