#GREEKEXPLORER – IN CAUTAREA LEGENDELOR OLIMPULUI

Prefata

Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc la Grecia, primul lucru care imi vine in minte e cartea preferata a copilariei mele, “Legendele Olimpului”.  Si cand ma gandesc la “Legendele Olimpului”, am destula imaginatie cat sa mi-l inchipui pe Zeus facandu-si de cap cu nimfele lui si pe Eros amuzandu-se in timp ce-i sageta pe muritori si zei deopotriva, pe Afrodita toata numai lapte si miere ori pe Poseidon dezlantuit.

Anul acesta, am lasat Legendele Olimpului sa se odihneasca pe raftul bibliotecii si am pornit la drum in cautarea zeilor la ei acasa, intr-o expeditie prin locurile in care si despre care s-au scris legendele.

Grecia m-a intampinat insorita si inflorita si, timp de o saptamana cat a durat aventura mea de #GreekExolorer, am strabatut mii de kilometri, pe uscat si pe mare, din Katerini in Corfu, de la Meteora pana pe Insula Evia ori de la Muntele Olimp pana in Ioannina.

Valea Tembi, de la zeul Apollo la Sfanta Paraschevi

Cu bagajul plin de povesti si lectii despre zei invatate la istorie si la orele de literatura, cu entuziasmul de aventurier si curiozitatea de ziarist, am inceput expeditia greaca la Valea Tembi, un defileu de-alungul raului Pinios. Legenda spune ca aici, in antichitate, intr-un moment in care zeul Apollo se scalda in apa raului, a fost sagetat de Eros si s-a indragostit de o nimfa pe nume Daphne. Azi, dincolo de podul care traverseaza cursul raului si leaga lumea reala de legendele lumii antice, turistii care opresc aici gasesc o bisericuta sapata in munte, care gazduieste moastele Agiei Paraschevi, considerata protectoarea nevazatorilor. Atractia locului este insa ascunsa in spatele grotei, unde se afla un izvor cu apa despre care se spune ca este sfintita si are puteri miraculoase,vindecandu-i pe cei cu boli incurabile.

Valea raului Pinios, cu pante abrupte si stanci inalte, nu este doar un loc de pelerinaj si o destinatie pe harta turismului religios, ci si o zona preferata pentru cei carora le place sa se dea cu caiacul, sezonul ideal pentru aceste sporturi fiind din octombrie pana in luna aprilie, deoarece nivelul apei scade pe timpul verii.

Meteora, o bucata de rai pe pamant

In drum spre Meteora, imaginea Olimpului inzapezit te face sa pierzi notiunea timpului, iar privelistea cu care vine la pachet unul dintre cele mai spectaculoase trasee te ajuta sa mai uiti de oboseala si de drumul lung si istovitor din Katerini pana acolo. Inclus in UNESCO World Heritage, Muntele Meteora este unic atat prin fenomentul care a dus la crearea padurii de piatra din mijlocul campiei, cat si prin povestrile pe care le pastreaza fiecare piatra, fiecare stanca, fiecare grota. La poalele muntelui se afla un atelier si un magazin de icoane lucrate manual si, inconjurat de toti sfintii care te privesc din toate directiile, din rafturi si de pe pereti, uiti pentru cateva minute de Zeus si Legendele Olimpului. Aici, icoanele, unele cu foita de aur, altele pictate pe lemn sau facute din argint, au preturi intre 3 si 16.000 de euro, cat costa cea mai scumpa lucrare.

Cativa kilometri mai departe, autocarele opresc pe rand pe un pisc transformat in popas pentru turistii care vor sa admire si sa fotografieze privelistea. De acolo se vad in toata splendoarea lor stancile, in forma de meteoriti, care sunt de sute de ani manastiri de calugari si maicute. Doar sase schituri au supravietuit si sunt inca folosite din cele 24 cate au fost la inceput (patru manastiri de calugari si doua de calugarite), iar in fiecare din ele nu locuiesc mai mult de 10 oameni.

In timp ce afla legenda zonei si cum pentru una din acele manastiri oamenilor le-a luat 80 de ani doar sa urce piatra sus pe munte, turistii dau navala in locurile in care calugarii s-au ascuns acum sute de ani pentru a fugi de lumea dezlantuita si de turci.

Asa se face ca azi, Sfanta Manastire a Marelui Meteor, Manastirea Varlaam, Manastirea Sfiintei Treimi, Manastirea Sfantul Nicolae Anapafsas, Manastirea Sfantul Stefan si Manastirea Roussano reprezinta una din cele mai frecventate destinatii turistice din Grecia, un loc in care se intalnesc oameni din toate colturile lumii,  de toate credintele, veniti mai mult din dorinta de a mai bifa un obiectiv de pe lista lor de vacanta decat din convingeri religioase, in cautarea unui loc de rugaciune si reculegere.

Cele 195 de trepte sapate in stanca ce duc pe varful pe care se afla Manastirea Varlaam te fac sa te opresti la fiecare pas si, fie dai vina pe peisajul deosebit pentru ca ai ramas fara respiratie, fie te folosesti de privelistea superba ca de un pretext pentru a te opri sa-ti tragi sufletul cat timp mai faci zeci de fotografii. Cand ajungi in varf si privesti de acolo valea de la poalele muntelui, nu ai cum sa nu te intrebi de unde aveau atata putere calugarii acelor vremuri sa urce pe scripeti piatra cu piatra, alimentele  sau alte obiecte si sa se catare mai apoi la randul lor pe franghii pana in schituri.

In timp ce parintele Teofranis de la Manastirea Varlaam  povesteste legenda locului, de la anul 1923, cand s-au cioplit primele trepte, si pana la terminarea manastirii care dateaza din 1350, turistii isi incarca aparatele foto cu zeci de poze, aruncand cate o privire fugara la picturile din biserica, facute de marele pictor Franco Catelano. Muzeul manastirii pastreaza inca 290 de lucruri de valoare, printre care icoane post-bizantine si haine brodate cu aur, obiecte care la vremea lor au insemnat averea calugarilor, iar azi reprezinta “fabrica” de bani pentru turismul Greciei. Asta mai ales dupa ce premierul Alex Tsipras a luat masuri pentru a descuraja turismul all-inclusive in favoarea revenirii la turismul traditional.

Corfu,  biserica sfintilor din templul lui Zeus

Dupa ce in cautarea zeilor la Meteora am dat peste sfinti, in Corfu am gasit printre povesti cu greci o cetate a orasului care adaposteste un templu tansformat in biserica. Asa se face ca impunatoarea constructie, care se ridica deasupra orasului si arata exact ca un templu grecesc antic, te invita azi la rugaciune si incarcare spirituala cu icoane bizantine si sfinti ortodocsi. O liniste de mormant si o tanara pe post de “aparatoare” a intimitatii locului in fata turistilor tentati sa faca fotografii, te alunga parca din ceea ce a fost, de fapt, o biserica anglicana, construita de militarii britanici in 1840 si transformata mai tarziu in biserica ortodoxa greaca.

Printre povesti mai mult sau mai putin adevarate, zidul cetatii ascunde si o universitate de muzica, o cafenea cu o priveliste romantica a orasului si multi tineri care urca pana la farul din varf pentru a-si face selfie-uri cu marea ce inconjoara cetatea sau cu panorama portului.

Putinul timp petrecut in Corfu mi-a lasat impresia unui orasel in care s-au ingramadit in timp, peste mostenirea zeilor, influente venetiene si otomane, ca intr-un mix de condimente grecesti cu arome aduse de peste mari si tari.

Linistea si sentimentul de intimitate pe care il ai pe stradutele inguste ale orasului in extrasezon, oamenii locului care si-au pastrat inca zambetul si ospitalitatea, in ciuda vremurilor economice grele pe care le traverseaza Grecia, si nu in ultimul rand mancarea cu care tavernele din Corfu ii atrag pe turisti, m-au facut sa inteleg in cateva minute de ce insula este una din destinatiile preferate de vacanta atat pentru europeni, cat si pentru turistii de pe alte continente, si m-au convins usor sa revin acolo pentru a explora pe indelete locurile, cultura, oamenii si istoria insulei denumita Insula Printesei Sissi.

Ioannina, un pasalac crestinat pe taram mitologic

In Ioannina am gasit “continuarea” povestii de la Muntele Meteora. Astfel se explica prezenta celebrelor icoane de argint lucrate manual in acest orasel, printre narghilele si ulei de masline, statuete cu zei romani si sticle de ouzo ori borcanele cu serbet pe care le gasesti in fiecare magazin de suveniruri de pe strazile inguste ale oraselului.

Un orasel cu o poveste foarte interesanta (cu mai putini zei si mai multi otomani si evrei) si cu un aer usor boem datorita numarului mare de tineri pe care i-am gasit in centrul vechi la ora la care Kalimera (Buna ziua) se transforma in Kalispera (Buna seara).

In timp ce te bucuri de un traditional suflaki, de la terasele de pe malul lacului Pamvotis poti admira varfurile muntilor plini de zapada si insula lui Ali Pasa, care a trait aici dupa ce s-a indragostit de Kyra – Frosini.

De ce “ca Pasa din Ioannina”?

Expresia pe care o folosesc nu doar grecii se refera la o persoana care se bucura de ce e mai bun si mai frumos in viata. Asta pentru ca, pe vremuri, asa era vazut un locuitor al orasului Ioannina, drept un om binecuvantat datorita faptului ca orasul era coniderat unul bogat si aristocratic.

Atractia locului nu inseamna insa doar peisajul deosebit si lacul pe care se afla insula lui Ali Pasa ori icoanele de argint si bijuteriile cu modele traditionale. Si placerile gastronomice ale Ioanninei fac din acest oras o destinatie preferata atat de straini, cat si de greci. Gama larga de condimente din Muntii Epir, pestele si celebra branza Feta sunt specifice bucatariei locale. Ca sa nu mai spun de traditionalele deserturi, Ioannina fiind renumita pentru celebrul “Bourek sker”, sau “placinta de zahar”, ​​foarte dulce si delicios, precum si alte produse de patiserie insiropate care pastreaza influenta turca.

 Muntele lui Zeus, sfintit de ortodocsi

Miere de castane, ceaiul Muntelui Olimp, ulei de masline facut de calugari, moaste de sfinti, inclusiv carti in limba romana, dar si o tava de argint, primita in dar de la Stefan cel Mare de catre calugarii vremii. Acestea sunt lucrurile care ii atrag pe turistii romani la Manastirea Sf Dionisie al Olimpului, insa am fost surprinsa sagasesc acolo si tineri greci care inca mai vin la calugari sa gaseasca liniste si un sfat intelept.  

Mai departe, satul Litochoro, aflat la baza Muntelui Olimp, pare la prima vedere a fi acea destinatie turistica in care, indiferent de anotimp, timpul sta in loc si nimic nu se intampla acolo.Primul lucru care iti atrage atentia este micuta piata de la intrarea in sat, cu o bisericuta de piatra in interiorul careia ai impresia ca lumina care patrunde prinre vitralii chiar este divina. Putina lume stie insa ca orasul, construit in stitlul arhitecturii traditionale macedoniene, este un loc de intalnire pentru pasionatii de alpinism si excursii pe muntele zeilor.

Nici Canionul Enipeas, unde se afla Cada lui Zeus nu a scapat de amprenta crestinismului. In drum spre micuta cascada in care se spune ca Zeus se imbaia cu nimfele, te lovesti pe poteca ingusta de un mic altar in care zac prafuite cateva icoane ortodoxe si resturile unei candele. Locul, de o frumusete aparte, este mai sarac in turisti decat manastirile, si reprezinta nucelul unui Parc National cu o suprafata de 4450 hectare si o mare varietate de plante si animale rare.

Doar magnetii de frigider, lucrati manual din piatra, care intruchipeaza personaje mitologice sau scene obscene cu zei, mai amintesc de cei care ocupau Olimpul.

Epilog:

Daca din punct de vedere economic Grecia se simte azi asemeni muritorilor pedepsiti de zei, in ceea ce priveste turismul religios elenii au toate motivele sa se simta bogati. Grecii au uitat de zei si si-au creat o lume in care localnici si straini sunt uniti de clopotele bisericilor. Fie ca vin aici in scopuri religioase sau pur si simplu in vacanta, vizitatorii Greciei continentale si ai insulelor au de unde alege locuri de pelerinaj, numarul bisericilor si manastirilor, care co-exista intr-un mix de diverse dogme si religii pe un taram ce a fost candva mitologic, aducand un profit destul de mare elenilor.

Lucru care m-a facut, la finalul expeditiei mele, sa ma intreb daca nu cumva tot mai multi greci au uitat de zeii lor si sa trag concluzia ca in reeditarea “Legendelor Olimpului, varianta 2015″,  pana la Zeus, te lovesti de sfinti.

Acest articol a fost scris in infoturul “#GreekExplorer: Corfu, Evia si Grecia Continentala” organizat de TurismMarket.com in parteneriat cu agentia de turism TrampTravel.ro si cu sprijinul Nikonisti.ro, TravelWithaSmile.net, LAMONZA si Art & Craft.